Treceți la conținutul principal

Setea de putere

Nu cred că m-am simțit vreodată ca fiind un altruist înăscut, însă nici egoismul nu pot spune că-l găsesc a fi o trăsătură predominantă a personalității mele efervescente, carismatice şi poate, pe alocuri boemă. Iar grandoarea şi sentimentul de supremație, de superioritate şi autoritate pe care îmi place să-l insuflu celorlalți atunci când mă văd, când mă simt sau mă aud, nu reprezintă decât o luptă personală cu propriile frustrări şi temeri ascunse de ochii critici şi aprigi ai celor ce vânează slăbiciuni şi se hrănesc cu frici, perfect metamorfozate în bule de aer pe care numai eu să le pot respira. 

"Oamenii ar trebui să învețe să-și vadă părțile rele. Toată lumea are o latură rea. Cum zice și poemul: <Ce e josnic în tine este josnic și în ei> ."  -"Camera" - Jonas Karlsson, pg. 112

Nu mă consider nebun sau ciudat. Nu sunt rece şi indiferent. Sunt doar perfecționist, tacticos şi atent la detalii, ceea ce mă face să fiu cu un pas în fața celorlalti, a tuturor. Şi simt că m-am născut pentru a porunci, nu pentru a executa. M-am născut pentru a cârmui, și nu pentru a mă lăsa condus. M-am născut să inspir forță, nicidecum milă. M-am născut să fiu eu, Björn. Și nu am nevoie de laude și ropote de aplauze, deși mă măgulesc. Nu am nevoie de adepți, deși prostia mă distruge psihic. Nu am nevoie de prieteni, deși singurătatea mă omoară. Da, știu: sunt greu de înțeles, iar uneori și mie îmi vine imposibil să o fac...


Iar "Camera" în care intru pentru a mă detaşa de realitatea înconjurătoare, de voci, de şoapte, de muze şi de tot, nu înseamnă că nu există doar pentru că ceilalți nu o văd. Nu înseamnă că este doar o născocire a minții mele, căci o simt până-n străfundurile simțurilor; și-i acolo, sub ochii mei, adăpostindu-mă de tot ce-i rău şi oferindu-mi spațiul de care am nevoie pentru a medita... Și nu fug de realitate; nu sunt un laș! Doar că uneori cei ce nu-mi împărtășesc ideile mă obosesc. La fel și cei cărora li s-au oferit funcții de conducere nemeritate. Sau cei ce-și flutură ignoranța, crezând că-s interesanți. Îmi place să muncesc pentru ceea ce mi se cuvine, iar uneori consider că mi se cuvine totul. Fără falsă modestie și ipocrizie.

Îmi calculez fiecare mișcare, îmi controlez fiecare gest, analizez fiecare cuvânt, fiecare privire, fiecare surâs, şi încerc să prevăd viitorul. Iar în drumul meu spre cea mai înaltă treaptă a scării ierarhice nu îmi permit să greșesc, să acționez impulsiv și să mă abat de la singurul obiectiv care îmi oferă mulțumirea de sine. Și trebuie să uit de sentimentalisme, de slăbiciuni și lacrimi.

" Nu mai plânsesem din primii ani de liceu și nu îmi plăcea. Era ud și dezordonat. Plânsul este pentru cei slabi. Plângi când nu vrei să te aduni, un mod de a atrage atenția specific celor cu o inteligență scăzută. Plânsul este legat de bebeluși și ceapă." - "Camera" - Jonas Karlsson, pg. 119.

               

Mă abat într-una din zile de la singurul drum pe care îl parcurg în toată această monotonie a vieții mele de intelectual analist, însetat de cunoaștere și dezvoltare, acela dintre birou și casă, la bibliotecă. Pun mâna fără nicio ezitare pe cartea lui Eugen Ovidiu Chirovici, "Puterea", și îmi doresc să descopăr în paginile prăfuite de negura timpului strategii, tehnici și mecanisme de elucidare a enigmei pe care o reprezintă puterea absolută. Îmi doresc ca analiza obiectivă și detașată a evoluției puterii militare, economice și simbolice, realizată de autor, să mă ajute să-mi înțeleg nevoile, să-mi concep planul, să mă ajute să capăt puterea și să o conserv. Iar cu fiecare pagină mă simt mai aproape de a-mi regăsi calmul interior și latura umană. Dar fără a mă detașa prea mult de carismaticul de neînțeles, eu...

Sursa foto: arhivă personală și raobooks.com
Articol scris pentru SuperBlog 2017, reprezentand o transpunere în pielea unui personaj de carte.

Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Azi este despre mine

Am ajuns și aici: 30! Nu, nu mă gândeam că nu o să ajung (hahaha), dar au trecut parcă prea repede sau poate doar mi s-a părut! Regrete? Niciunul! Eșecuri? Destule! Dezamăgiri? Suficiente! Momente de glorie? Nenumărate! Și toate astea sunt parte din mine, din ceea ce sunt astăzi. Am crescut, am învățat, am cunoscut oameni, am luptat și m-am ridicat de fiecare dată. Iar azi, sunt un om fericit și împăcat cu sine. Am sănătate, am o familie frumoasă, pe care mă rog să mi-o țină Domnul sănătoasă, am visuri, planuri, ambiții, dorințe și multă, multă putere de muncă. Ce-mi doresc? Armonie, zâmbete și cât mai multe momente de fericire! Iar ca eu să fiu împlinită, oamenii dragi mie trebuie să fie fericiți!


La mulți ani frumoși, mie!

Să ne jucăm de-a jocul!

Vă invit să ne jucăm! Natural, spontan, inocent, copilăresc și sprințar. Vă provoc să dați frâu liber fanteziilor, gândurilor ascunse,dorințelor nerostite, pasiunilor renegate. Vă provoc la dans! Lasciv, suav, senzual și seducător. Dansul cuvintelor pe muzica propusă de cei de la SuperBlog, sub acompaniamentul Olimpiei Săpunaru.  Vă provoc să v-aliniați ca-ntr-un chenar, să vă descheiați cel puțin un nasture la cămașă și să vă mișcați trupurile ca-ntr-un leagăn, cu dans, pe balans, cu sete, pe-ndelete, cu patos, pe ceva muzică house. Vă provoc ușor, subseară, să simțiți lumina nopții, să vibrați, să trepidați ca un motor la relanti, amețitor, puternic, gol. Vă provoc să transpirați, în jos de sus să v-aruncați, să simțiți ce e magia, veselia, poezia, să simțiți cum vă-nfioarăacordurile de vioară, fiecare notă luată, atacată și mușcată, fiecare nebunie să devină poezie. Vă provoc la microfon, ca-ntr-o amplă încondeiere, să dați frâu liber imaginației și să deveniți vedeta serii, cu pi…