Treceți la conținutul principal

Legătura dintre afacerea în franciză şi poveştile de succes

„Este uimitor ce pot face oamenii obişnuiţi dacă se apucă de treabă fără idei preconcepute.” — Charles F. Kettering

Cu toții ne temem de începuturi, de primii pași, de stângăciile cauzate de lipsa de experiență și cantitatea insuficientă de informații deținute. Ne este teamă să ne asumăm riscuri , iar de cele mai multe ori eșecul este generat de pornirea defectuoasă și temătoare care ne îngreunează parcursul și ne taie elanul. Și vorbim aici de orice început, fie că este vorba de o nouă relație, de un nou job, o nouă viață pe alte meleaguri decât cele natale, de o nouă afacere. Vorbim aici de primii pași către necunoscut; către idealul ce pare de neatins, dar pe care mulți au ajuns să-l atingă. Și vorbim de vise și visuri devenite realitate. Iar la o privire mai atentă, îndrăznesc să cred că așa a luat naștere ideea de franciză. Din dorința de a sfărâma frici, de a naște speranțe, de a genera zâmbete și de a oferi încrederea că succesul este tangibil. 

Căci, spre deosebire de start-up - acel început care te sperie prin prisma obscurității traiectoriei pe care o poate avea afacerea ta, franciza este un business deja testat care și-a dovedit reușita. Nimic mai simplu decât ca tu, cel care se vrea a fi antreprenorul de mâine, să vii cu o idee de afacere și să optezi pentru o franciză profitabilă pentru care să primești asistență de specialitate pe tot parcursul defășurării activității, să primești consiliere și sprijin pentru înțelegerea particularităților afacerii și îndrumare în desfășurarea campaniilor de marketing și comunicare, în vederea dezvoltării conceptului. Un alt plus al francizei în fața start-up-ului îl reprezintă faptul că vei şti care este valoarea capitalului necesar și care este durata investiției, precum și avantajele reale, dovedite de cifre și susținute de poveștile de succes ale celor ce au testat business-ul înaintea ta. 
Pentru mine, toate aceste informații furnizate într-o manieră cât se poate de transparentă, clară și ușor de asimilat, coroborate cu pasiunea pentru mișcare și dorința de a contribui la o Românie mai sănătoasă, au dat naștere francizei Hitio Gym - o sală de gimnastică și arte marțiale. Un concept cu care am rezonat încă din primele minute de la primirea informațiilor existente despre afacerea în sine, iar transferul de know-how şi asistența oferită în negocierea şi contractarea locației sălii de sport au fost punctele cheie ce au dus la materializarea unui vis.


„Începe prin a face ce e necesar. Apoi fă ce este posibil. Apoi ai să-ți dai seama că deja faci ce credeai că e imposibil.” — Francisc de Assisi

Am pornit de la premisa că se poate şi am luat legătura cu cei mai buni, pentru a-mi îndruma paşii şi a-mi călăuzi drumul; iar trainingul inițial de care am beneficiat, parcursul susținut în mod constant şi accesul la dezvoltarea continuă a serviciilor au dus la concretizarea unei afaceri în franciză de un real succes. Şi m-au ajutat să cred în mine şi în ceea ce pot fi: un antreprenor independent, capabil să îi motiveze şi pe ceilalți pentru a deveni cea mai bună versiune a lor.

Iar România anului 2018 are nevoie să crească împreună cu business-uri recunoscute international, create şi dezvoltate de lideri, pentru lideri. România are nevoie de afaceri profitabile care să o promoveze dincolo de granițe şi de oameni care vor şi pot să facă din numele lor, un brand. Şi pentru că ne aflăm într-un secol în care avem nevoie să ne educăm alegerile alimentare, să ne organizăm timpul şi să introducem sportul în programul nostru de zi cu zi, o sală de sport este mai mult decât mană cerească. Hitio Gym este acel tot care le are pe toate: antrenor personal, program personalizat de mişcare şi nutriție. Este franciza în care lipsa de experiență nu reprezintă un dezavantaj, întrucât faci parte dintr-o rețea ce însumează treizeci şi una de săli de sport şi cu siguranță înzecit mai multe povesti de succes. 


Sursa foto: francize.ro
Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …