Treceți la conținutul principal

O strofă dintr-o viață

Fiecare acord de pian îmi făcea inima să bată  tare, mai tare, și mai tare... Atât de tare încât fiecare ticăit îmi răsuna-n timpane precum bassul puternic, rezonant și adânc, creat de cei 136 Watt ai sistemului audio monstru 2.0 produs de Edifier. Îmi tremurau mâinile, și picioarele, și întregul corp. Eram precum o statuie vie... Pietruită la exterior, palidă și fadă, dar cu suflu, gânduri și lacrimi... Șiroaie de lacrimi... Iar el era acolo, cu zâmbetul larg, privirea-i caldă și brațul odihnit de după gâtul ei...


Scene din tot ce trăisem până în acel moment rulau în mintea-mi înghețată, de parc-ar fi fost secvențe dintr-un film... Îi priveam bucuria de pe chip, printre lacrimi, îi sorbeam de pe buze fiecare cuvânt șoptit la urechea ei, printre suspine, și îl uram. Pentru tot ce mă făcuse să simt, pentru tot ce mă făcuse să trăiesc, pentru fiecare secundă din realitatea mea, clădită pe minciuni. Îl uram pentru tot ceea ce inima mea trebuia să îndure. Atunci, acolo, atât de tare!... Îl uram cu același suflet cu care, cândva, nu știusem decât să-l iubesc: onesc, profund, infinit. Și mă durea! 

M-am așezat pe unul dintre scaunele goale din sala de spectacol și am închis ochii... Aș fi vrut să pot țipa de durere, dar nu-mi mai simțeam gâtul amorțit de nodul fiecărui ropot de lacrimi. Aș fi vrut să-l strig, dar sunetul orchestrei mi-ar fi răpit graiul. Aș fi vrut să-l aud cum mă strigă, pentru a mă trezi din vis... Și tare-aș fi vrut să nu fi văzut asta... Mi-am lăsat capul pe spate, cuibărindu-mă pe scaunul cu un design atipic, departe de a-mi oferi confortul unei îmbrățisări după care tânjeam precum un copil ce-și așteaptă locul  la pieptul mamei. Și am lăsat fiecare notă muzicală, fiecare refren, fiecare acord de pian, să-mi aline dorul... de el, de noi, de tot... Nu puteam să nu mă gândesc cât de bine se simte acolo, cu ea, ascultând un repertoriu pentru care, noi doi, împărțeam aceeași pasiune... Am simțit că l-am pierdut! Și am plecat... Nu știu cum, când, dar știu de ce: de prea multă durere... Mă dureau ochii sa-l văd cu ea, inima, de cât îl iubeam, sufletul, de prea mult dor, gâtul, de prea multă tăcere.

Am închis ușa în urma mea și mi-am jurat că n-o voi mai deschide până când totul avea să dispară. M-am cuibărit pe fotoliul din odaia ce-odată fusese martora unei iubiri ce părea fără de sfârșit, căutând, preț de câteva minute bune, telecomanda wireless a sistemului audio ce urma a-mi fi prieten de nădejde, în lunile ce-aveau să vină. Și n-au fost deloc puține... Și n-a fost deloc ușor... Am lăsat muzica să-mi aline suferința, să-mi șteargă lacrimile, să-mi vindece sufletul. Și am învățat, cu timpul, să văd calitatea din spatele unui defect, eleganța din spatele simplității, tristețea din spatele unui zâmbet, fericirea mimată. Am învățat să mă accept, să mă-nțeleg, să mă iubesc, dezvoltând o deficiență de auz pentru cuvintele reci, rostite fără sens, goale. Și am învățat să trăiesc prin muzică, cu ea.

S-a-ntors cândva, dar prea târziu! Mi-a explicat, dar fără rost! L-am ascultat, dar nu l-am auziu și nu l-am putut înțelege! L-am iertat, dar n-am uitat ce m-a făcut să simt... Atunci, acolo, atât de tare!... Am perceput-o ca pe-o experiență marcantă, ce încă-mi răsună în minte, uneori, precum refrenul unui cântec ce din senin te găsești a-l fredona.

Dau volumul la maxim și mă pierd în realitatea acustică a odăii slab luminate, dar puternic sonorizată, căci muzica m-a salvat dintr-o horă ce n-o mai puteam juca, punându-mi pansament pe rană, la fiecare recidivă. Și cât am sângerat, numai ea știe!...

Sursa foto: super-blog.eu
Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Azi este despre mine

Am ajuns și aici: 30! Nu, nu mă gândeam că nu o să ajung (hahaha), dar au trecut parcă prea repede sau poate doar mi s-a părut! Regrete? Niciunul! Eșecuri? Destule! Dezamăgiri? Suficiente! Momente de glorie? Nenumărate! Și toate astea sunt parte din mine, din ceea ce sunt astăzi. Am crescut, am învățat, am cunoscut oameni, am luptat și m-am ridicat de fiecare dată. Iar azi, sunt un om fericit și împăcat cu sine. Am sănătate, am o familie frumoasă, pe care mă rog să mi-o țină Domnul sănătoasă, am visuri, planuri, ambiții, dorințe și multă, multă putere de muncă. Ce-mi doresc? Armonie, zâmbete și cât mai multe momente de fericire! Iar ca eu să fiu împlinită, oamenii dragi mie trebuie să fie fericiți!


La mulți ani frumoși, mie!

Super rapiditate la aprobare, incasare, achitare!

Secolul vitezei, cel in care am avut norocul sa ne nastem, cum ar spune unii, sau nenorocul, cum ar spune altii, ne-a rapit din inocenta, din calmitatea si rabdarea cu care veteranii nostri isi traiau viata, isi gustau experientele, isi simteau emotiile. Ne-a facut sa fim iuti, aprigi, nerabdatori si sa ne dorim ca totul sa se petreaca azi, acum, aici si cat se poate de rapid. Nimic nu poate astepta pana maine, nimic nu poate fi amanat, intarziat, uitat. Si daca totusi se intampla, nu am facut altceva decat sa tulburam linistea karmica a intregului Univers!

Avem dorinte marete, idealuri, planuri, aspiratii, iar speranta a incetat de mult sa mai moara, devenind nemuritoare. Acesta ar fi unul dintre avantajele de a ne fi nascut in secolul vitezei si de a beneficia de nenumarate posibilitati pentru a ne indeplini visurile, pentru a ne rezolva problemele si pentru a gasi o solutie la ceea ce odata ne tulbura somnul. Iar daca banii sunt problema de moment, atunci creditul rapid ne sare in …